Poveste fără titlu

Poveste fără tiltlu

”Simt nevoia să scriu... iau pixul și încep să aștern pe foaie cuvinte făra sens și fără nici o logică!

Nici titlu nu am ...ar trebui să am ?? Oricum va fi ignorat! Un titlu nu va atrage niciodată atenția, acum al meu poate da !!

E totul sec .... e ceață afară și plouă, este frig... totul se învârte în jurul meu.... plutesc.... Am ochii roșii și pleoapele mă dor, mâinile , capul, și mintea nu mă mai ascultă. Sunt obosită... sunt obosita de viața asta de mizerie și plictisită de tot ce se întămplă! Mi-e frig ... de oboseală mi-e frig, mă uit în jurul meu și nu văd decat persoane neutre ale acestui joc... un joc al meu...!!se prefac ca sunt fericiți... dar mint. toti sunt dominați de o ura nebună! muncesc pentru o bucată de pâine..!! E totul murdar și confuz.... o întrebare îmi vine în minte !! Ce se întâmplă cu noi? În momentul de față caut un răspuns pe care nimeni nu poate sa mi-l ofere.... Nu mai vreau decât liniște și să dorm!! stau și mă intreb din nou de ce trebuie să dormim? La acestă întrebare răspunsul il găsim în noi, în vise ne formăm o altă viață, o vița pe care ne-o dorim!! GATA ... am terminat de visat... deschid ochii si vad peste tot doar MINCIUNĂ, URĂ ȘI MIZERIE!!!

Totul este din nou murdar și confuz..... acum ar trebui să apară sfârșitul povești mele... dar un sfârșit, e un nou început pentru acestă lume nebună! Și oricum ar fii ignorat și sfârșitul.. pentru că TRĂIM ÎN IGNORANTA!!

Autor, Albotoaei Andreea